Deşi este mama biologică a trei copii, femeia spune că asta nu i-a fost îndeajuns. Pe la începutul anilor 90, împreună cu soțul au început a adăposti în casa lor copii care nu ştiau ce înseamnă grija părintească, abandonaţi de părinţi şi lăsaţi pe drumuri. Familia a crescut şi educat copii fără a cere nimic în schimb de la ei, decât ascultare şi înţelepciune.

Deşi mai are puţin până la pensie, femeia şi astăzi mai educă şapte minori lăsaţi în voia sorţii de părinţii lor. Cei șapte copii spun că își petrec zilele în mod obișnuit, ca în orice familie, vin de la școală, iau masa, își fac temele, citesc, după care pleacă la săniuș.

Bunătatea şi sfaturile mamei o fac pe Valeria, unul din copii, să se simtă aici ca acasă. Deşi nu îşi aminteşte prea multe despre mama sa bilogică, speră că într-o zi îi va spune ea toate cuvintele de mângâiere învăţate de la mama Liuba.

Svetlana are 13 ani, fiind mai mare, este sprijinul familiei și sare prima la ajutor când e vorba de curăţenie şi mâncare. Fetiţa nu-şi mai aminteşte cum o cheamă pe mama care i-a dat viaţă şi care s-a lepădat de ea. Copila spune că unica mamă este această femeie care o creşte de mică şi o îngrijește ca pe fiica ei.

În toți acești 17 ani, timp în care a crescut și educat 26 de copii, soțul i-a fost mereu alături și a susținut-o în toate. Cei care o cunosc pe Liuba Roşca susţin că este un om al lui Dumnezeu. Să crești aproape treizeci de copii nu este un lucru simplu, spun ei.

Femeia spune că statul practic nu-i ajută cu nimic, iar ajutorul acordat nu le va ajunge niciodată. Ea crede că fiecare familie ar trebui să adăpostească măcar un copil, care aşteaptă pe undeva îngrijire părintească.

Astăzi, la vârsta de 54 de ani, Liuba Roșca se mai gândeşte să mai adăpostească şi alţi copii.