Sunt puţine familii care nu au măcar o rudă plecată peste hotare. Copii abandonaţi, familii distruse însinguraţi… şirul regretelor noastre nu s-ar opri aici. Dar să nu vorbim de lucruri triste atunci când ni se reproşează că singuri le am provocat. Dar asta e o altă istorie...

Părăsind ţara unde ne-am născut, avem ades impresia că în sfârşit viaţa noastră se va schimba. Ne imaginăm ţara de destinaţie ca o ţară din poveşti, cu arbori magici unde creşte pâinea pe ramuri, cu oameni mărinimoşi şi generoşi ca în Moldova. Ne imaginăm  că a doua zi de la sosire ne vor cădea dolari şi euro deasupra capului. Ne imaginăm că vom cumpăra la anul viitor un apartament cu 5 odai,  că vom găsi un prinţ fermecător, iar în Moldova cu siguranţă ne vom întoarce cu un Mercedes decapotabil.

Realitate… Odată ajunşi însă în străinătate, ne dăm seama că parcursul nostru va fi mult mai dificil. Viaţa devine o luptă adevărată, o luptă de neînvins, căci adversarul suntem noi înşine. Suntem măcinaţi de dor de casă, de gustul sarmalelor pregătite de mâinile mamei, de mirosul de busuioc din casa mare. Adeseori ne punem  întrebarea: „Dar poate  să  mă întorc înapoi?”, dar această întrebare  rămâne de cele mai multe ori retorică. Un procent foarte mic de moldoveni se reîntorc acasă, de cele mai multe ori ei se reîntorc din motiv că viza le-a expirat sau revin după zeci de ani de frică şi chin. Unii reuşesc să se integreze în societatea străină, alţii, însă, devin fantome hoinare.

Patrioţi … Anume aici, departe de casă, devenim în sfârşit patrioţi. Peste hotarele ţării începem să ascultăm muzica noastră naţională şi populară, ne îndrăgostim de tot ce e legat de Moldova, iar bucata mică de pământ unde am făcut primii paşi, devine pentru noi sfântă. Aici, în străinătate, ne întoarcem în sfârşit, cu faţa spre Dumnezeu, mergem mai des la biserică, devenim mai buni la suflet, iar primul moldovean întâlnit, de cele mai deseori devine şi cel mai bun prieten.

Speranţa… Fiecare din noi speră că într-o zi ne vom întoarce acasă, iar această zi va fi cea mai fericită zi a vieţii noastre. În această zi vom fi mai fericiţi decât în ziua când am văzut pentru prima dată Parisul sau New York-ul. Dar, din păcate, această zi nu va fi  mâine şi nici poimâine. Situaţia în Republica Moldova nu ne permite să realizăm acest vis. Şi nu dorim să învinuim pe nimeni de acest fapt, dar durerea e prea mare, de aceea câte odată îi certăm pe cei de la conducere,  câte odată îl certăm pe Bunul Dumnezeu, dar până la urmă ne dăm seama că poate e o consecinţă dură a istoriei. De aceea azi, noi, moldovenii de peste hotarele ţării, ne adresăm vouă, celor de acasă, cu o singură rugăminte: Să preţuiţi ceea ce aveţi, căci nu-i nimic mai scump pe lume decât baştina unde ne-am născut.

Cu mult drag, din partea moldovenilor de peste hotare,

Cristina STAVILA

Sursa: Plaiul Orheian